Scarlat Lambrino

Scarlat Lambrino
Date personale
Născut	16 august 1891 București
Decedat	30 august 1964 Lisabona
Căsătorit cu	Marcelle Lambrino
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	istoric
Activitate
Domeniu	Istorie antică, arheologie
Instituție	Școala Română din Roma Muzeul Național de Arheologie Universitatea din București Universitatea din Lisabona
Organizații	Academia Pontificală Romană Academiei de Științe din Lisabona
Modifică date / text

Scarlat Lambrino (n. 16 august 1891, București - d. 30 august 1964, Lisabona) a fost un istoric român, membru corespondent al Academiei Române (din 1934).

S-a format la Sorbona ca istoric și epigrafist și și-a luat doctoratul în anul 1927. Între anii 1923 și 1925 s-a aflat printre membrii Școlii Române din Franța de la Fontenay-aux-Roses. A urmat o activitate rodnică de aproape 20 de ani desfășurată la Universitatea din București.

A fost șef de săpături pe șantierul arheologic de la Histria (1928-1940) iar în perioada 1 august 1938 - 20 iulie 1940 a fost și director al Muzeului Național de Arheologie, înainte de a fi numit director al Accademia di Romania din Roma (1941-1947).

În 1947 autoritățile comuniste de la București au închis Accademia di Romania. La solicitarea Universității din Lisabona, profesorul Scarlat Lambrino a plecat la catedra de epigrafie de acolo, unde și-a continuat și încheiat cariera.

După ce a plecat în exil în Portugalia, fugind de regimul instaurat în România comunistă, Scarlat Lambrino a colaborat la principalele reviste de specialitate portugheze: Arqueólogo Português, Revista da Faculdade de Letras de Lisboa, Bulletin des Études Portugaises ș.a.

Soția sa, Marcelle Lambrino, a publicat studiul Les vases archaïques d’Histria.

• Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – L