Quick Facts
GeminiBiography
| Ionel Dinicu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 18 iunie 1920, București, România |
| Decedat | 15 noiembrie 1987, București, România |
| Ocupație | violonist, dirijor, compozitor |
| Activitate | |
| Gen muzical | clasică, café-concert, populară, prelucrări folclorice |
| Instrument(e) | vioară |
Modifică date / text  | |
Ionel Dinicu (n. 18 iunie 1920, București - d. 15 noiembrie 1987, București) a fost un violonist virtuoz, dirijor și compozitor român, nepotul violonistului Grigoraș Dinicu.
Biografie
S-a născut la data de 18 iunie 1920 în București, fiind fiul lăutarului Vasile Dinicu.
Studiile muzicale le face la Conservatorul din București, unde învață vioara cu Vasile Filip, teorie-solfegiu cu Ioan D. Chirescu și orchestrația cu Theodor Rogalski. Devine apoi violonist în orchestrele mai multor restaurante, printre care „Continental”, „Modern”, „Kiseleff” (Ovidiu) și „Pădurea Băneasa” din București, sau „Hoff-Café Bukarest” din Berlin.
În 1950 devine prim-violonist și dirijor al Brigăzii artistice a C.C.S., urmând apoi colaborările și angajamentele la Orchestra „Ciocârlia”, Ansamblul „Perinița” din București (al cărei dirijor devine), la Ansamblul „Rapsodia Română” și la Orchestra populară a Teatrului de Revistă și Comedie „Ion Vasilescu” din București.
În 1969, realizează un recital de melodii transmise în direct la televiziune, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la nașterea lui Grigoraș Dinicu. Acesta a interpretat împreună cu vărul său, Constantin Dinicu, câteva piese din repertoriul unchiului său, precum: Hora staccato, Ceasornicul, Sârba Expoziției din Paris, Doina Oltului și Ciocârlia (compoziția străbunicului său Angheluș Dinicu).
A întreprins numeroase turnee artistice în străinătate, în țări precum: Austria, Turcia, Liban, Albania, Egipt, India, Birmania, Algeria, Tunisia, Polonia, Danemarca, Germania, Suedia, Grecia, URSS, Iugoslavia, Maroc etc.
Decesul
Moare la data de 15 noiembrie 1987 la București, la vârsta de 67 de ani.
Distincții
În 1968 este distins cu medalia Ordinul Meritul Cultural, clasa a V-a pentru activitatea sa de concert maestru.
Bibliografie
- Cosma, Viorel: Interpreți din România. Lexicon. Dirijori – cântăreți – instrumentiști – regizori. Vol. I (A-F), Editura Galaxia, București, 1996, pp. 239–240 ISBN 973-97473-5-3 ISBN 973-97473-6-1
Legături externe
- Ionel Dinicu - Omagiu lui Grigoraș Dinicu (1969)
