Giulio Tincu

Giulio Tincu
Date personale
Născut	5 august 1923 Scurtești, județul Buzău
Decedat	21 martie 1978 București
Naționalitate	română
Ocupație	scenograf de teatru și film
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Giulio Tincu (n. 5 august 1923, Scurtești, județul Buzău - d. 21 martie 1978, București) a fost un arhitect și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum O scrisoare pierdută (1953), Directorul nostru (1955), Două lozuri (1957), Doi vecini! (1958), Valurile Dunării (1959), Porto-Franco (1961), Pădurea spânzuraților (1964), Prea mic pentru un război atât de mare (1969), Aventuri la Marea Neagră (1972), Veronica (1972), Veronica se întoarce (1973), Marele singuratic (1977) și Împușcături sub clar de lună (1977).

S-a născut la 5 august 1923 în satul Scurtești din apropierea orașului Buzău.A absolvit Institutul de Arhitectură din București, obținând diploma de arhitect.

Giulio Tincu a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului La un punct de agitație (1952) regizat de Paul Călinescu. Colaborează cu mari regizori ai epocii: cu Sică Alexandrescu la O scrisoare pierdută (1953), cu Jean Mihail la Brigada lui Ionuț (1954) și Râpa Dracului (1956), cu Jean Georgescu la Directorul nostru (1955), cu Aurel Miheleș și Gheorghe Naghi la Două lozuri (1957), cu Geo Saizescu la Doi vecini! (1958)sau cu Liviu Ciulei la Valurile Dunării (1959) și Pădurea spânzuraților (1964).

Are o contribuție importantă la filmele Veronica (1972) și Veronica se întoarce (1973) ale Elisabetei Bostan, pentru decorurile primului dintre cele două filme primind Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) (1973). A murit la 21 martie 1978, înainte de a împlini vârsta de 55 de ani. Asociația Cineaștilor din România (ACIN) i-a decernat in memoriam Premiul pentru scenografie pentru întreaga activitate.

Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul „Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă” (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că creația lui Giulio Tincu se remarca prin scrupulozitate, implicare directă și acribie profesională. Potrivit ei, „Giulio Tincu a imprimat în scenografia profesată o poezie sobră, ce vorbește despre sufletul omenesc aflat în permanentă oscilație între realitatea dură a timpului istoric și a destinului individual și nevoia de transcendență, fie ea și numai afectivă”.

Scenograful Giulio Tincu a obținut Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) (1973) pentru decorurile la filmul Veronicași Premiul pentru scenografie (in memoriam) (1977) pentru întreaga activitate.

• Elena Saulea - „Un scenograf al minuțiosului subtil - Giulio Tincu”, în vol. „Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă” (Ed. Reu Studio, București, 2009), p. 114-130.

• Giulio Tincu pe Internet Movie Database
• Giulio Tincu pe Cinemagia