Adrian Cucu

Adrian Cucu a urmat liceul "Gheorghe Lazăr" din Sibiu în perioada 1991-1996. A absolvit apoi Facultatea de Teatru a Universității "Babeș-Bolyai" în Cluj-Napoca (1995-1999). În perioada 1999-2000 a fost actor al Teatrului Național Târgu-Mureș. Din anul 2000 până în prezent este actor al Teatrului Național Cluj.

Conform propriilor declarații, Adrian Cucu s-a „îndrăgostit” de teatru în clasa a cincea, când a asistat la punerea în scenă a piesei Burghezul gentilom, în care juca actorul Mihai Bica. Ascensiunea sa ca actor este mai pronunțată din anul 2005, când Cucu a început să interpreteze diferite roluri în spectacole de divertisment tip stand-up comedy. Tot în 2005, Adrian Cucu devine membru ESUA (Entertainment and Stand-Up Academy), o companie artistică găzduită frecvent pe scenele Teatrului Național din Cluj.

• În anul 1997 obține premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Studențesc de la Slobozia, cu piesa Cântecul lebedei de A. P. Cehov;
• În anul 2008 este invitat pentru a participa la programul stand-up comedy realizat de HBO România, Stand-Up Café. A fost vorba de șapte episoade de câte 30 de minute, realizate împreună cu actorii Dan Badea, Dragoș Pop și Patricia Nedelea;
• În anul 2008 este declarat câștigătorul premiului Euphorion pentru tineri actori, acordat de Teatrul Național din Cluj, pentru rolul Pete din spectacolul Don Juan în Soho, de Patrick Marber.

Printre cele mai importante piese de teatru în care Adrian Cucu a jucat, se numără:

• Căntecul lebedei de A.P. Cehov, regia: Radu Afrim, 1997;
• Trei surori de A.P. Cehov, regia: Radu Afrim, 1999;
• Cititoarea de J. Raymond, regia: Radu Afrim, 2000;
• Apa de Havel de M. Visniec, regia: Cristinel Marian Nedea, 2000;
• Ithaca dream, după Mrozeck si Homer, regia: Cristinel Marian Nedea, 2000;
• Față în față de Fr. Joffo, regia: Cristinel Marian Nedea, 2002;
• Pâine, orbi și saxofoane, după Visniec și Steinbeck, regia: Cristinel Marian Nedea, 2002;
• O scrisoare pierduta - Epilogul comediei lui Caragiale imaginat de Alexandru George, regia: Cristinel Marian Nedea, 2002;
• Arta iubirii. Afroditice, dupa Ovidius și Vintila Horia, regia: Anca Bradu, 2003;
• Învierea după L. Blaga, regia: Anca Bradu, 2001;
• Povestiri din pădurea vieneză de Odon von Horvath, regia: Anca Bradu, 2001;
• Titanic vals de Tudor Musatescu, regia: Traian Savinescu, 2001;
• Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, regia: Marius Oltean, 2001;
• Exact în același timp de Gellu Naum, regia: Mihai Măniuțiu, 2002;
• Ubucuresti, după I.L. Caragiale și A. Jarry, regia: Mona Chirila, 2003;
• Sluga la doi stapani de Carlo Goldoni, regia: Mona Chirila, 2003;
• Alcesta de Euripide, regia: Mihai Maniutiu, 2003;
• Statul plăcerii de Gorgey Gabor, regia: Vadas Laszlo, 2004;
• D'ale carnavalului de I.L. Caragiale, regia: Cornel Raileanu, 2004;
• Mansarda la Paris cu vedere spre moarte de Matei Visnice, regia: Radu Afrim, 2004;
• Omul cu valizele de E. Ionesco, regia: Alexandru Dabija, 2005;
• Purificare, regia Andrei Serban, 2006;
• King Lear, regia Tompa Gabor, 2006;
• Bâlci, regia Mona Chirilă, 2008;
• Acești nebuni fățarnici, regia Cristian Hadji-Culea, 2008;
• Cântăreața cheală, regia Tompa Gabor, 2009;
• Visul unei nopți de vară, regia Sorin Militaru, 2010;
• Revizorul, regia Mona Chirilă, 2010;
• La răscruce de vânturi, regia Ada Lupu, 2011;
• Florența sunt eu, regia Alexandru Dabija, 2011;
• Insula, regia Ada Milea, 2011;
• D'ale carnavalului, regia Mona Marian, 2012;
• Biloxi Blues, regia Cristian Nedea, 2012;
• Cei doi gentlemeni din Verona, regia Ada Lupu, 2013.

Printre cele mai importante filme și scurt-metraje în care Adrian Cucu a jucat, se numără:

• Sfârșitul copilăriei lui Ioan (2002) Regia: Cristian Carcu;
• Filantropica (2002) Regia: Nae Caranfil;
• K (2005) Regia: Alexandru Bolog;
• Rating (2007) Regia: Sorin Misirianțu;
• Parastasul lui Viorel nu se mai ține aici (2010) Regia: Lucian Țion.

• Filantropica;

• Profilul lui Adrian Cucu pe pagina Teatrului Național din Cluj: Profil TNR;
• Profilul lui Adrian Cucu pe CineMagia: Profil CineMagia;
• Cronica lui Ovidiu Pecican a piesei Cântăreața cheală, de Eugen Ionescu, în care performanța lui Adrian Cucu este caracterizată ca „o mare surpriză” ce face ca efectul teatral să „răzbată cu forță la suprafață”: Cronici la Cântăreața cheală