Iorgu Steriu

Iorgu Steriu
Date personale
Născut	1873 Pleasa, Imperiul Otoman
Decedat	31 august 1947, (74 de ani) București, România
Părinți	Constantin (Costa) Steriu
Copii	1 băiat (Nicu), 1 fată (?)
Naționalitate	Aromână
Cetățenie	România
Ocupație	Negustor, antreprenor
Activitate
Cunoscut pentru	Gradina-restaurant„Luzana”,
Semnătură
Modifică date / text

Iorgu Steriu (n. 1873, Pleasa, Imperiul Otoman — d. 31 august 1947, București, România) a fost un priceput comerciant și proprietar de restaurante aromân (fărșerot) din prima jumătate a secolului XX din București. Machedon capabil, în tot ceea ce a întreprins Steriu a dat dovadă de curaj și de o rara energie, ajungând în fruntea fărșeroților si a coloniei aromânești din București.

Conform celor consemnate de profesorul Rostás Zoltán din amintirile lui Anastase Nasta, pe plan politic Steriu a ocupat funcția de prim-ajutor (viceprimar) al primarului Capitalei.

Familia

Tatăl său Constantin (Costa) a fost consemnat ca fiind primar în Armiro din Tesalia, Grecia în 1874-1875 (tot în același an acesta apare însă și deținând o cafenea precum si ca arendaș at hotelului „Patria” din București).

Pe lângă un fiu numit Nicu, Iorgu Steriu a avut și o fiică, aceasta căsătorindu-se tot cu un aromân numit Țovaru, medic.

Cariera

Și-a început activitatea comercială în 1892 cu negoțul de coloniale, vândute pe Lipscani și în alte centre (Pasajul Villacrosse, Hotel de France, Calea Moșilor, strada Doamnei, Calea Rahovei, strada Academiei Regale, Capul Podului, la Șosea și pe strada Carol. Prin anul 1897 acesta deținea deja restaurant și berărie, pentru ca în 1916 să fie proprietarul unui retaurant renumit, numit „Carpați” (situat pe locul actualului bloc cu libraria Eminescu). Alte restaurante pe care le-a deținut au fost pe Calea Victoriei colț cu Știrbey Vodă și pe strada Câmpineanu.

Actul de inaugurare din 1927 al localului „Luzana”

Cea mai de seamă realizare a sa a fost însă gradina-restaurant „Luzana”, afacere în care a fost secondat de fiul său Nicu.

Pe vremuri, terenului pe care s-a construit restaurantul lui Steriu i s-a mai spus și „Grădina de sub Mitropolie”, din ea desprizându-se pe lângă proprietatea aromânului și grădina-restaurant „Pariziana”. Clădirea grădinii-restaurant „Luzana” a fost începută în 1919 și a fost finalizată în 1927, fiind construită după planurile ginerelui lui Steriu – Achile Ghiaciu. Avea o suprafață de 4.300 mși o instalatie mecanică unica în România acelor vremuri (cu fabrică de gheață și spălătorie mecanică de rufe și vase), iar salonul restaurantului era minunat decorat. Situată pe strada 11 iunie între Mitropolie și Parcul Carol I, la data deschiderii era printre cele mai dotate din epocă, fiind frecventată des de protipendada bucureșteană (actual clădirea este sediul Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”).

Relația cu aromânii din Balcani

Fiind aromân de origine, s-a dovedit a fi un mare filantrop și sprijinitor al cauzei românești în Balcani. Pictura și catapeteasma bisericii românești din orașul Corița (Korça, Albania astăzi) – situat lângă Pleasa, au fost executate la București pe cheltuiala sa, iar prin 1923 acesta a fost înregistrat ca înzestrând școala din Vodena (situată în zona Macedoniei, localitate astăzi cu numele de Edessa, din Grecia) cu o bogată bibliotecă populară.

• Hâciu; Anastase; Aromânii; Tipografia Cartea Putnei; Focșani; 1936; pp. 143, 424, 497
• Capidan, Th.; Fărșeroții; Dacoromania – Buletinul „Muzeului Limbei Române”, Anul VI 1929-1930; Ed. Cartea Românească; București; 1931, pp. 1-210

• Lupescu, Bogdan; [Istorie într-un sertar de scrin]; Formula As, 1286/2017;