Boris Caragea

S-a făcut cunoscut încă din 1933, imediat după absolvirea Academiei, când a expus primele sale lucrări de sculptură mică la Salonul oficial, făcându-se remarcat prin construcția volumelor și finețea modelajului.

În 1934 a deschis prima expoziție de lucrări cu subiect folcloric în care a expus și câteva de inspirație dobrogeană: "Femeie cu cobiliță", "Dans dobrogean" sau "Pescarii". Tot în 1934, a făcut o călătorie de studii de-a lungul coastelor Mării Mediterane, poposind la Constantinopol, Atena, Alger, Marsilia, Cassis și Neapole. În 1937 a primit premiul pentru sculptură al Ministerului Artelor.

Lucrările din prima fază de creație a artistului au avut ca subiect scene religioase sau portrete realizate cu măiestrie.

Statuia lui George Enescu amplasată lângă Universitatea Națională de Muzică București. Sculptor Boris Caragea, 1961

Cea de-a doua fază l-a făcut pe Caragea un important reprezentat al realismului socialist, el devenind sculptorul oficial al ideologiei comuniste, în care a crezut sincer, influențat fiind și de spiritul vremii. În această fază, Boris Caragea s-a dedicat spațiului exterior, propice ansamblurilor arhitectonice.

În anul 1951, Boris Caragea a fost ales președintele Uniunii Artiștilor Plastici, la conducerea căreia s-a aflat până în 1957, iar în anul 1962 a fost numit președintele Consiliului artelor plastice din cadrul Comitetului de Stat pentru cultură și artă. Radu Bogdan relatează că, după ce Boris Caragea, care fusese și artistul Casei Regale, a ajuns în postul de președinte al UAP, și-ar fi distrus toate operele concepute înainte de 1944, lepădându-se astfel de trecutul său.

A fost ales membru corespondent al "Academiei Republicii Populare Române", a primit titlul de "Maestru emerit al artei" și, ceva mai târziu, pe cel de "Artist al poporului". I s-a acordat de câteva ori "Premiul de stat".

A primit numeroase comenzi oficiale, realizând importante lucrări plastice, printre acestea numărându-se: Durere, monumentul Aruncătorul de disc (opera lui Boris Caragea din 1958 este amplasată pe faleza din Constanța), lucrarea monumentală George Enescu, reliefurile Muzica și Monumentul Constanței, amplasat la Constanța.

• Statuia lui Lenin, dezvelită la 21 aprilie 1960, care, până la Revoluția Română din 1989 a stat în fața Casei Scânteii, a fost realizată de sculptorul Boris Caragea din bronz rezultat din topirea statuii ecvestre a regelui Carol I.
• Alegorie, reprezentând un nud de fată, statuie turnată în bronz, a fost instalată în 1962 în Parcul Lunca Jiului din Craiova.
• Rod (Maternitate), stauie în bronz, a fost amplasată în anul 1964 pe faleza din Eforie Nord, în zona Debarcader.
• Monumentul Victoriei, realizat din bronz și inaugurat în 1968 în Parcul Primăriei Constanța, glorifică lupta antifascistă a poporului român, realizată în stilul specific realismului socialist.
• Monumentul "Frații Buzești", din Craiova, se află amplasat în colțul Grădinii Trandafirilor sau a Băniei, în apropierea Caselor Băniei, cu fața către Colegiul Național " Frații Buzești". Pe soclul statuii stă scris: “Preda, Stroe și Radu Buzescu, căpitani în oastea lui Mihai Viteazul (1593-1601). Cinste și recunoștință veșnică înaintașilor eroici care au luptat cu neînfricare pentru liberate, unitate și neatîrnare, punând temelii trainice edificiului României socialiste”. Monument de artă plastică, cod LMI: DJ-III-m-B-08421.
• Monumentul lui George Enescu, din Tescani, județul Bacău
• Monumentul ostașului sovietic, Iași, 1947;
• Monumentul Aruncătorul de disc, faleza din Constanța, 1958;
• Basorelieful Muzica, fațada Operei din București (împreunã cu Zoe Băicoianu);
• Durere;
• Muzica (relief) și Monumentul Constanței (relief), Constanța;
• Descătușarea, Iași;
• Discobolul, București.

Expoziții personale:

• 1933 - atelierul sculptorului Dimitrie Paciurea.

Expoziții de grup:

• 1927 - Salonul Oficial, București;
• 1929 - Salonul Oficial Barcelona, Spania;
• 1937 - Salonul Oficial, Paris, Franța;
• 1952 - machetă din bronz Lenin, Expoziția Anuală de Stat;
• 1954, 1956, 1964 - Bienala de la Veneția, Italia;
• 1976 - Expoziție retrospectivă.

A mai expus și în:

• 1947, 1961, 1968, 1969, 1977 - Moscova, Rusia;
• 1954, 1956, 1964 - Veneția, Italia;
• 1959 - Minsk, Belarus;
• 1959, 1974 - Budapesta, Ungaria;
• 1960 - Belgrad, Bratislava, Berlin, Helsinki, Alexandria, Cairo;
• 1960, 1968 - Praga, Cehia;
• 1961 - Damasc, Sofia și Paris;
• 1962 - Varșovia, Polonia;
• 1963 - Viena și Varșovia;
• 1969 - Tallinn, Estonia;
• 1970 - Torino, Italia;
• 1967 - Anvers, Belgia.

• 1932 - 1934 - Bursa Dimitrie Paciurea;
• 1937 - Meritul pentru sculptură al Ministerului Artelor;
• 1949, 1951, 1953 - Premiul de Stat;
• 1951 - „Maestru emerit al artei";
• 1962 - Titlul de „Artist al poporului";
• 1968 - 1971 - Ordinul „Meritul Cultural I”.

• Pavel Amelia: Boris Caragea, Editura Meridiane, 1970

• Drăguț, Vasile, 50 Contemporary Sculptors, Editura Uniunii Artiștilor Plastici, București, 1979.
• Fundația Culturală META, Un secol de sculptură românească. Dicționar A-D, Colecția Sinteze, Editura META, 2001, pp. 99 - 100.

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C
• ro Dicționarul sculptorilor din România, secolele XIX-XX, vol. II