Quick Facts
Biography
| Victor Predescu | |
 Violonistul și dirijorul Victor Predescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 7 august 1912 Ploiești, România |
| Decedat | 27 decembrie 1984 (72 de ani) București, România |
| Ocupație | dirijor, violonist, compozitor |
| Activitate | |
| Gen muzical | populară, café-concert |
| Instrument(e) | vioară, bas |
| Case de discuri | Odeon, Columbia, Electrecord |
Modifică date / text  | |
Victor Predescu (7 august 1912, Ploiești - 27 decembrie 1984, București) a fost un reputat dirijor și instrumentist român. Este fratele mai mare a lui Nicușor Predescu.
Biografie
S-a născut într-o familie de lăutari vestiți din zona Ploieștiului, tatăl său, Nicolae Predescu, fiind violonist și șef de orchestră. Sub directa lui îndrumare, fiul a început să învețe vioara de timpuriu, iar mai apoi contrabasul.
Studiile și debutul
Cum toți marii lăutari din orașul „Aurului Negru” s-au specializat la Conservatorul din București, tânărul muzician s-a înscris la clasa profesorului George Enacovici, iar examenul de absolvență a constat în executarea Concertului nr. 2 pentru vioară și orchestră de Henryk Wieniawski, acompaniat la pian de Theodor Rogalski.
Urmează câțiva ani în Orchestra Simfonică a Armatei sub bagheta lui Egizio Massini și Alfred Mendelsohn. Format în diverse orchestre de café-concert în București și în stațiunile balneare, Victor Predescu a început să-și facă un nume de șef de orchestră. Alăturându-și câteva nume celebre ca naistul Fănică Luca sau precum cântărețele Mia Braia și Rodica Bujor, Victor Predescu evoluează ca șef de orchestră la Terasa Cercului Militar din București și la restaurantele „Athenee Palace”, „Dorul Ancuței” și „Terasa Colonadelor”. A cântat și la Curtea Regală în 1940, împreună cu Jean Moscopol.
Cariera artistică
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, împreună cu pianistul Mișu Ionescu-Năsoi cântă prin spitalele de răniți, trecând la muzica populară, spre care se îndreaptă, cu pași hotărâți, după război. El participă, astfel, la concertul aniversar închinat împlinirii a 40 de ani de activitate a lui Grigoraș Dinicu, în calitate de dirijor al Orchestrei „Barbu Lăutaru”. Împreună cu Nicu Stănescu se afirmă repede în viața artistică a capitalei cu acest ansamblu, apoi în 1950 trece la noul Ansamblu „Ciocârlia”, cu care pleacă, chiar în acest an, în turneu în Ungaria.
Principala lui preocupare a fost constituirea unui bogat și autentic repertoriu și a unui colectiv de mare valoare artistică. Vechea orchestră „Ciocârlia” s-a mărit cu 60 de persoane. Au sosit cei mai bun soliști din țară, precum violoniștii Florea Cioacă și Varga Zoltan, taragotiștii Iosif Milu și Ion Murgu, fluierașul Marin Chisăr, cobzarul Ion Șerban (zis Tarzan), clarinetistul Adolf Guți etc. În paralel, a preluat cu jumătate de normă, conducerea proaspetei Orchestre de muzică populară a Radiofuziunii Române, având drept obiectiv înregistrările și concertele în direct. Dacă la Ansamblul „Ciocârlia” a lucrat cu un număr restrâns de soliști, la Orchestra Radio a colaborat cu artiști din întreaga țară, în fruntea cărora se situează înregistrările și discurile cu Maria Tănase.
Foarte puțini știu că orchestra lui Predescu este ca fundal sonor la o serie de cântece, de mare popularitate ca „Bun îi vinul ghiurghiuliu”, „Butelcuța mea”, „Mărie și Mărioară”. Sub bagheta lui, de altfel, s-au realizat discuri importante pentru perioada 1950-1960 cu Fănică Luca („Tudorițo, nene”), Ion Cristoreanu („De la noi de la fereastră”, „Busuioace nu te-ai coace”), Maria Lătărețu („Pasăre galbenă-n cioc”), Felician Fărcașu („Hațegana de la Măgura”), Ioana Radu („M-aș duce și eu la nuntă”), Dan Moisescu („Mierliță, mierliță, pasăre pestriță”), Ion Zlotea („Păsărică de pe lac”) sau Ion Matache („Eu ți-am spus de mii de ori”).
Un merit deosebit îl are în promovarea unor tinere talente cum ar fi Sofia Popa, dar mai ales, Ileana Constantinescu, și în realizarea primelor înregistrări pe discuri standard ale celebrei hore „Perinița”. O etapă de vârf artistic pentru Victor Predescu a coincis cu turneele „Ciocârliei” în Albania, în 1956, cu Angela Moldovan, Aurelia Fătu-Răduțu și Ion Cristoreanu iar în 1959 în Iugoslavia, cu Orchestra de muzică populară Radio.
Consacrarea mondială
În 1967 „Ciocârlia” cunoaște o consacrare mondială în urma unui turneu de trei luni în Anglia. Așa cum remarcă Emrys Bryson în „Guardian Jurnal” pe 26 octombrie 1967, turneul a dezvăluit spiritualitatea și rafinamentul unui popor, schimbând imaginea României, nu numai în fața publicului englez, ci și a lumii întregi. Urmează o suită de invitații, el dând curs chemării în 1968 în Statele Unite. A fost, de altfel, ultimul moment de satisfacție majoră a dirijorulului.
Decesul
Se stinge din viață în ziua de 27 decembrie a anului 1984 în București.
Distincții
În 1960, după importante realizări cu orchestra „Ciocârlia” și dupa lansarea unor valoroase discuri cu Maria Tănase în calitate de dirijor, este distins cu titlul de „Artist Emerit”.
Discografie
Bibliografie
- Cosma, Viorel: Lăutarii de ieri și de azi, ediția a II-a, Editura "Du Style", București, 1996, pag. 317-334, ISBN 973-9246-05-2
- Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, pag. 339-342, ISBN 978-973-88609-7-1
Lectură suplimentară
- Dirijorul de muzică populară Victor Predescu, în: Programul de Radio, București, 6, nr. 246, 2 VIII 1956
- J. S. Rumanian National Dance Company, în: The Birmingham Post, Birmingham, 19 IX 1967
- Byrson Ermys. Rumanian Gaiety a Marcel at the Royal, în: Nottingham Evening Post and News, Nottingham, nr. 27788, 26 IX 1967
- R. W. W. Charming Rumanians, în: Liverpool Echo, Liverpool, nr. 27327, 24 X 1967
- Merril Arthur. Full ot the colour of Rumania... în: Evening Chronicle, New Castle, 32 X 1967
- Rayment Malcolm. Experience not to be missed. Pinboard Pictures, în: The Glasgow Herald, Glasgow, 185, nr 241, 7 XI 1967
- Shorter Eric. Comedians on top at Royal Variety Show, în: The Daily Telegraph, 8 XI 1967
- J. S. Rumanian relish, în: Evening Echo Bournemonth, Bornemounth, 5 XII 1967
- Matei-Săvulescu, Aura. O lume în cântec. Angela Moldovan, București, Edit. Muzicală, 1988.