Teodor Diamant

Statuia lui Teodor Diamant din Boldeşti-Scăieni.

Teodor Diamant (n. Teodor Mehtupciu, 1810 - 1841), a fost un reprezentant al socialismului utopic în Țara Românească. În 1835 a înființat, la Scăeni, județul Săcueni, un falanster, intitulat Societatea agronomică și manufacturieră sau Colonia soților agronomi. Societatea a fost desființată de autorități un an mai târziu. A preconizat lichidarea analfabetismului și a superstițiilor, dezrobirea țiganilor, precum și ideea unirii instrucției copiilor cu munca productivă.

S-a născut în Moldova. Era un om de frunte, inteligent, muncitor, stăruitor și plin de devotament. Avea un temperament entuziast, când îmbrățișa o idee, i se consacra cu trupul și cu sufletul. În țară a studiat la școala grecească și la Colegiul Sfântul Sava, fiind elev al luiGheorghe Lazăr și Eufrosin Poteca. Cunoștea limbile franceză, germană, greacă și italiană. [1]

A studiat matematica la München și la Paris, unde a intrat în contact cu ideile socialismului utopic și a devenit discipol al lui Charles Fourier. [2]

Reîntors în țară, a colaborat la Curierul Românesc, unde și-a expus concepțiile social-economice. A fost bine primit în cercurile liberale din București, reușind să-l atragă cu ideile sale pe tânărul Emanoil (Manolache) Bălăceanu, fiul lui Nae Bălăceanu din Ploiești, care moștenise o avere însemnată, ce cuprindea și moșia Scăeni, aflată pe teritoriul actualului oraș prahovean Boldești-Scăeni. Bălăceanu își arendase dezavantajos moșia unui anume Teodor Zaplan, cu care a intrat în conflict, ajungând în urma unor acțiuni în instanță dator acestuia. Pentru a evita plata datoriei, Bălăceanu a acceptat să dea moșia în arendă unei colectivități de familii, aduse de Diamant, care dorea înființarea unui falanster, un fel de colonie agricolă-industrială care funcționa după principiile socialismului utopic.

Falansterul a fost înființat la 10 martie 1835 și avea denumirea Societatea agronomică și manufacturieră sau Colonia soților agronomi. Înainte de desființare avea aproximativ 100 de membri. Ea a eșuat după mai puțin de un an, „soții agronomi” părăsind-o, nemulțumiți de rezultate, de condițiile de muncă, și de lipsa interesului lui Bălăceanu față de proiect.

A fost închis la Mănăstirea Snagov. La eliberarea lui din Snagov, Diamant n-a mai găsit ospitalitatea cu care era obișnuit. Fără a renunța la ideile lui și la speranța de a-și realiza planul, a îmbrățișat, ca mijloc de trai, meseria de inginer topograf și hotarnic; moare în urma căpătării unui „junghi bun, care în puține săptămâni l-a dat într-o oftică galopantă. Catinca Câmpineanu, care se afla la moșie, a trimis de l-a transportat de la Telega la Câmpina; i-a fost însă peste putință a-l face să admită un medic și a renunța la tratamentul Leroy, pe care l-a urmat până s-a stins” [3].

Cartea sa, „Scrieri economice”, a apărut postum, la Editura Științifică, în 1958, în timpul regimului comunist care identificase în el un precursor și care îl folosea pentru a se autolegitima. În același context a apărut în 1979 filmul Falansterul, în regia lui Savel Stiopul, inspirat din experimentul lui Teodor Diamant.[4]

• Zigu Ornea și Ion Cojocaru, „Falansterul de la Scăieni”, Editura Politică, București, 1966;
• Cristian Petru Bălan, „Monografia orașului Boldești-Scăieni” , Editura Premier, Ploiești, 2007.

• Esecul unei revolutii: Falansterul de la Scaieni (I) - Documentar, 9 martie 2013, Laurentiu Dologa, Ziare.com
• Esecul unei revolutii: Falansterul de la Scaieni (II) - Documentar, 10 martie 2013, Laurentiu Dologa, Ziare.com