Simeon Groza

Simeon Groza
Date personale
Născut	1822 Rovina, Imperiul Austriac, (astăzi România)
Decedat	19 februarie 1885 Rovina, Austro-Ungaria
Naționalitate	română
Cetățenie	Imperiul Austriac, Austro-Ungaria
Religie	ortodoxă
Ocupație	preot
Activitate
Ani de activitate	1844–1885
Cunoscut pentru	viceprefect al Legiunii Zarandului în Revoluția de la 1848
Premii	Ordinul Leopold
Modifică date / text

Simeon Groza, ortografiat adesea și ca Simion Groza (n. 1822, Rovina – d. 19 februarie 1885, Rovina) a fost un preot, revoluționar pașoptist, viceprefect al Legiunii Zarandului în perioada 1848–1849.

.

În timpul Revoluției Română din 1848 a fost unul dintre viceprefecții Legiunii Zarandului, comandată de Ioan Buteanu, respectiv, după moartea lui Buteanu, de Mihai Andreica.

Dispunând de o forță de circa 600 de oameni, în ambele bătălii de la Abrud, cea din 8–10 mai 1849, respectiv cea din 18–19 mai, a fost postat pe dealul Știurț (în partea de sud-vest a Abrudului). În a doua bătălie, maiorul Imre Hatvani a încercat să spargă încercuirea atacând chiar spre Știurț, astfel că Simeon Groza a ajuns să lupte corp la corp cu atacatorii.

Între 8–17 iunie a avut loc incursiunea trupelor maghiare sub conducerea colonelului Farkas Kemény. Simeon Groza era în Pasul Buceș-Vulcan, dar forțele sale erau insuficiente pentru a-l opri pe Kemény, astfel că nu a angajat lupta, lăsându-l să treacă. Însă ulterior a atacat ariegarda, care transporta proviziile, capturându-le, fapt care s-a dovedit esențial în economia operațiunii. După ce Kemény a intrat în Abrud, Groza s-a postat la Știurț, la fel ca înainte. Hărțuiți și lipsiți de provizii, la 17 iunie Kemény a trebuit să se retragă, fiind urmărit și de Groza.

După înființarea Comitatului Zarand a sprijinit, alături de Ioan Pipoș și Iosif Hodoș, înființarea Gimnaziului greco-ortodox din Brad. A fost preot la Rovina din 1844 și până la moarte. A fost îngropat în satul natal, iar în 1924, cu ocazia festivităților prilejuite de centenarul nașterii lui Avram Iancu, osemintele sale au fost strămutate, împreună cu crucea, în Cimitirul Eroilor de la Țebea, alături de cele ale lui Avram Iancu și Ioan Buteanu.

Pentru eroismul său a fost decorat cu:

• Ordinul Leopold („Crucea de aur pentru merite, cu coroană”), în grad de cavaler, decorație care în epocă conferea un titlu nobiliar ereditar;
• O medalie „ca un ban de aur”, conferită de Nicolae I al Rusiei prin generalul rus Alexander Nicolaevici Lüders.

• Ion Rusu Abrudeanu, Moții, calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit, București: Ed. Cartea Românească, 1928

• Mormântul lui Simeon Groza din Panteonul Moților