Mihail Nemeș

Mihail Nemeș
Mihail Nemeș în 2004
Date personale
Născut	12 noiembrie 1944 Siliștea Crucii, județul Dolj
Decedat	3 februarie 2005 (60 ani) Mureni, comuna Vânători, județul Mureș
Căsătorit cu	Rozalia Szász, contabilă (n. 1947)
Copii	Daniel (n. 1984), Cidli (n. 1988)
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	filolog, traducător
Studii	Facultatea de Filologie, Universitatea din București,(1968-1972)
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1969 - 2005
Specie literară	traduceri
Operă de debut	Traduceri din Iulia Hașdeu (1969) și Poezii de Georg Heym (1986)
Opere semnificative	Traduceri din Arthur Rimbaud: Opera poetică; Georg Trakl: Opera poetică; Rainer Maria Rilke: Opera poetică; Johann Wolfgang Goethe: Opera poetică + Faust - o tragedie -
Modifică date / text

Mihail Nemeș (n. la 12 noiembrie 1944, Siliștea Crucii, Dolj - d. 3 februarie 2005, Mureni, Mureș) a fost un traducător român, din literaturile franceză și germană.

Mihail Nemeș s-a născut la 12 noiembrie 1944, în localitatea Siliștea Crucii, județul Dolj, fiind fiul Ioanei și al lui Gheorghe Nemeș, morar.

Studiile și cariera

Mihail Nemeș a urmat școala generală în satul natal, apoi școala profesională a Grupului Școlar Electroputere din Craiova (1958-1962), calificându-se ca matrițer-sculer, meserie pe care a practicat-o (cu o întrerupere pentru satisfacerea serviciului militar) paralel cu frecventarea cursurilor liceale la Școala Medie nr. 3 din Craiova (1962-1964, 1966-1968).

Și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București în perioada 1968-1972, funcționând după licență ca profesor de limba franceză la liceul din Baia de Arieș, în perioada 1972-1978.

Spirit nonconformist, renunță la catedră și, retras în satul natal, se dedică exclusiv tălmăcirii unor mari poeți de expresie germană și franceză. Viața îi este marcată de alternanța între activitățile neintelectuale - va fi miner la Baia Borșa (1984-1985), matrițer la Băilești (1985-1987), morar la Siliștea Crucii (1994-1999) - și încercarea de revenire la profesia sa de bibliotecar la Întreprinderea „Nicovala” din Sighișoara (1987-1991), profesor de franceză și română la școlile generale din Albești (1991-1993) și Archita (1993-1994, din 1999 până la moarte) în județul Mureș -, preocuparea permanentă rămănând, în tot acest timp, activitatea de traducător.

Sfârșitul vieții

Mihail Nemeș s-a stins din viață la data de 3 februarie 2005, în localitatea Mureni, din comuna Vânători, județul Mureș.

Traducător

A debutat cu o traducere din Iulia Hașdeu în „Amfiteatru” (1969), iar editorial, cu Poezii de Georg Heym (1986). A colaborat la „Steaua”, „Secolul 20”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Vatra”, „Poesis”, „Ramuri”, „Mozaicul”, „România literară”.

Debutând relativ târziu și continuând să-și publice cu greu traducerile, într-o perioadă nereceptivă la lirică, a avut totuși șansa să-și vadă tipărite versiunile din poezia completă a lui Georg Trakl (2001), Guillaume Apollinaire (2002) și Arthur Rimbaud (2003), tălmăcirea unei bune părți din versiunile lui Georg Heym (1986]]) și Gérard de Nerval (2000) și doar Rugăciunile (1998) și Ceaslovul (2000) din Rainer Maria Rilke, poetul său preferat. A lăsat în manuscris transpunerea integralei operei poetice a lui Rilke și a lui Goethe (aici intrând și cea de-a treia versiune românească a lui Faust, după cele realizate de Lucian Blaga și Ștefan Aug. Doinaș), tălmăciri din lirica de expresie germană, de la romantici la expresioniști (Eduard Mörike, Conrad Ferdinand Meyer, Ricarda Huch, Hugo von Hofmannsthal, Richard Dehmel, Ernst Stadler, Else Lasker-Schüler, Oskar Loerke, Gottfried Benn), din Paul Valéry și lista poate continua.

Mihail Nemeș este unul din traducătorii români de poezie franceză și germană care a mai pus pe muzica autohtonă o serie de poeme din literatura universală. Din păcate a apucat să-și vadă tipărite doar nouă din cărțile apărute. Dispariția prematură a lui Mihail Nemeș este o pierdere majoră pentru traducerea poetică în limba română, ceea ce va ieși mai clar în evidență pe măsură ce traducerile sale din mai mulți poeți europeni (Rainer Maria Rilke, Georg Trakl, Paul Valéry ș.a.) vor fi publicate. "Mă bucur să constat ce frumos traduceți din Valéry: e destul să-mi amintesc tonul pur rilkenian, pe care-l aveau tălmăcirile ce mi le-ați trimis acum câțiva ani, ca să constat și să apreciez noua muzică, total diferită, pe care o au traducerile de față", îi scria Doinaș lui Nemeș, omul care l-a încurajat și l-a prețuit totdeauna.

Mihail Nemeș a fost autorul celei de-a șasea traduceri integrale în versuri a lui Faust de Goethe. Versiunea lui Mihail Nemeș este mai îndatorată lui Doinaș decât lui Blaga, fapt previzibil, de altfel, din cauza distanței istorice mai mari față de cel din urmă. Astfel, unele cuplete de versuri (mai ales dicolonii care nu lasă prea multe opțiuni traducătorului, datorită scurtimii lor: "Etern-femininul / ne trage în sus") sunt preluate întregi din Doinaș, semn că peste efortul acestuia nu se mai putea trece ușor. Totuși, Doinaș însuși l-a încurajat pe Nemeș în repetate rânduri - așa cum reiese din corespondența de lungă durată dintre aceștia -, să-și ducă la bun sfârșit proiectul. În fața unei provocări atât de nobile nu e loc de orgolii și vanități. Ce putea aduce nou versiunea lui Mihail Nemeș? Ei bine, ea contrapune formulelor arhaizante ale lui Blaga ("figuri șovăitoare") și celor perifastice ale lui Doinaș ("figuri sfios-plăpânde") soluții dintre cele mai la îndemână, mai ferme ("figuri nehotărâte"), uneori chiar sacrificând polisemia originalului pentru claritatea formei. Spre deosebire de înaintași, Nemeș nu a jonglat, decât rareori, cu rimele compensatorii pentru a salva fondul, dând astfel întăitate formei. Traducerea marilor opere ale literaturii universale fiind, în fond - așa cum reiese dintr-o formulă programatic Joachim du Bellay încă din secolul al XI-lea, o "défense et illustration" a limbii materne. E ceea ce i-a reușit, neîndoielnic, lui Mihail Nemeș, versiunea sa fiind, în ansamblu, cea mai echilibrată terminologic și formal. Din păcate, destinul i-a împiedicat să guste din fructele efortului său, traducerea apărând postum. Precum în scena Prolog în cer, în care ideea de paragone este centrală: o creație atât de măreață și, în același timp, misterioasă nu poate fi lăudată de o singură voce. E nevoie de o întrecere. Cei care s-au înhămat la traducerea capodoperei goetheene ca într-o "faustiadă", care nu poate fi decât fausta, aducătoare de noroc pentru cultura română: Blaga, Doinaș, Nemeș - cei trei arhangheli care se întrec fratern în preamărirea creatorului Goethe, așa cum Rafail, Gavril și Mihail concurează în elogiul neînțelesei creații divine. Era prin urmare, nevoie de acest al treilea "arhanghel" tălmaci, care să completeze lista. Traducerea din Faust de Goethe (pentru a cărei publicare Editura Paralela 45 merită felicitări) s-a bucurat de o excelentă primire în rândul publicului cititor.

Potrivit reprezentanților Editurii Paralela 45, în traducerea lui Mihail Nemeș intră integrala poetică a lui Rainer Maria Rilke ca fiind prima traducere integrală a operei rilkeene din Europa.

A fost nominalizat în 2003 la Premiul pentru traducere atât de Asociația Editorilor din România (pentru versiunea din Rimbaud), cât și de Uniunea Scriitorilor (pentru traducerea din Apollinaire).

Antume

Postume

Traduceri în colaborare

Diverse apariții

Alte lucrări

Lista completă a traducerilor

• Johann Wolfgang Goethe, Faust - o tragedie - Traducere în limba română de Mihail Nemeș, Ediția a II-a, Colecția "Capodopere ale literaturii universale", În loc de notă asupra ediției (Prefață) de Dan Flonta, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 5 și 519;
• Dicționarul general al literaturii române (L/O), Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 599;
• Goethe - Faust, în revista culturală "Mozaicul", Anul X, Numărul 3-4 (101-102), p. 30;
• Premiile "Cuvântul" pentru traduceri, în revista de cultură "Cuvântul", Anul XII (XVII), Nr. 1 (343), p. 8;
• Faustiada fausta - Gabriel H. Decuble, în revista de cultură "Cuvântul", 2001-2005, varianta online.