Mihai Moraru

Mihai Moraru
Date personale
Născut	1 octombrie 1946 (72 de ani)
Naționalitate	România
Ocupație	cercetător, istoric literar, profesor universitar
Activitate
Studii	Facultatea de Litere a Universității din București
Modifică date / text

Mihai Moraru (n. 1 octombrie 1946) este un specialist în istoria literaturii române vechi, în prezent profesor emerit la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București. Este de asemenea profesor asociat la CESI, Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. În anul 1991 și-a obținut diploma de doctor în științe umaniste în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” al Academiei Române.

Părinții săi au fost învățători basarabeni, ambii au făcut școala normală la Hotin, refugiați în luna august 1944 în România iar profesorul a venit pe lume într-un sat de lîngă Jimbolia, în primul an după război. Școala primară și gimnaziul în satul natal iar liceul la Frații Buzești din Craiova. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară, rebotezat din 1966 G.Călinescu, unde stabilește o prietenie cu colegul său, profesorul Mircea Anghelescu. Doctor în filologie din 1991. A fost și cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G.Calinescu” din cadrul Academiei Române. A predat cursuri timp de zece ani la Universitatea Complutense din Madrid. Este un pasionat paleograf și un foarte bun cunoscător al limbii bulgare, al slavonei sau polonezei. Vacanțele de vară le petrece în casa lui construită alături de regretatul său prieten Paul Miron, profesor la Universitatea din Freiburg și ctitorul bisericii din localitate, din Vama Veche, în care a ajuns prin anii 70 prin filiera universitarilor clujeni.

Cursurile sale universitare la școala doctorală a Facultății de Litere din Universitate pun accentul pe definirea din perspectivă comparatistică a curentelor și a epocilor cuprinse între secolele XVI-XVIII și primele decenii ale secolului al XIX-lea.

Este unul dintre traducătorii Septuagintei în limba română,Cartea Numeri.

A publicat zeci de articole în reviste de specialitate, în Spania, Italia, Bulgaria, Serbia, Rusia și a efectuat mai multe stagii de specializare în Rusia, Ucraina, Spania sau Italia. De asemenea, a redactat numeroase articole științifice și studii, dintre care pot fi amintite: „Chonological Comparisons and Delimitations” (Synthesis, 1979), „Versificație și compoziție în baladele populare și în povestirile istorice în versuri” (Limbă și literatură, 1980), „Eminescu și vechiul scris românesc” (Viața Românească, 1983), „Nicolae Cartojan – istoric al literaturii și comparatist” (Limbă și literatură, 1984), „Două texte inedite ale Irozilor lui Picu Pătruț” (Studii și cercetări de istorie a artei, 1986), „Glose la Glossa eminesciană” (Limbă și literatură, 1991), „Gemenii cerești și Luceafărul” (Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität, 1991)

Este membru al mai multor asociații profesionale și instituții printre care se numără: Asociația Scriitorilor - București, Asociația de Literatură Generală și Comparată din România (ALGCR), Asociația Internațională pentru Studiul Istoriei Religiilor (IAHR), Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei Române (între 1969-1994). De asemenea, este membru în colegiul de redacție al revistelor: Revista de istorie și teorie literară, Limbă și literatură și Revista de Filología Románica (Universidad Complutense Madrid).

A primit Premiul Academiei Române pentru ediția jubiliară a Bibliei de la București, Premiul Perpessicius pentru ediția scrierilor literare ale lui Iordache Golescu și Premiul Cartea anului 2004 pentru colaborarea la traducerea și tipărirea Septuagintei în limba română.

• Bibliografia analitică a literaturii române vechi. Cărțile populare laice, în colaborare cu Cătălina Velculescu, Editura Academiei, București, 1976
• Dicționar cronologic. Literatura română, în colaborare, sub coordonarea prof. dr. I. C. Chițimia și prof. univ. dr. Al. Dima
• Crestomație de literatură română veche, în colaborare, Editura Dacia, Cluj-Napoca
• Arte poetice.Renașterea, Editura Unvers, București, 1986, cap. „Umanism filologic și arte poetice în renașterea literară românească”
• De Nuptiis Mercurii et Philologiae, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997
• Septuaginta vol I, Colegiul Noua Europă, Editura Polirom, 2004, p. 419-518, traducere din limba greacă a cărții Numeri
• Studii și texte, I , O carte populară necunoscută: Viteazul și Moartea (București, 2004),
• Studii și texte, II , Vechi legende apocrife (2005)