Marius Mioc

Marius Mioc (n. 23 iulie 1968, Timișoara) este un scriitor și revoluționar român, autor de cărți despre revoluția română din 1989, considerat de ziarul Evenimentul zilei și „una din cele mai avizate voci în subiectul revoluției”, iar de ziarul Adevărul „cel mai important documentarist despre perioada revoluției din 1989”

În perioada Revoluției din decembrie 1989, Marius Mioc era student în anul III la Facultatea de Mecanică din Timișoara. A fost arestat ilegal și bătut peste tălpi, picioare, spate, mâini.

A fost prezent în mulțimea adunată în 16 decembrie 1989 în fața casei preotului László Tőkés și a participat la confruntările cu forțele de ordine din acea zonă. Ulterior a îndemnat participanții la manifestație să continue demonstrația și a 2-a zi, în 17 decembrie, plecând prin oraș pentru a anunța cât mai multă lume despre plănuirea reluării manifestațiilor. A fost reținut de forțele de ordine în noaptea de 16/17 decembrie 1989.

„Manifestanții n-au fost totdeauna mioritici și nici nu trebuiau să fie mioritici” a descris Mioc evenimentele din 16 decembrie 1989 într-un documentar al TVR. „Am instigat lumea la violență împotriva milițienilor fiindcă așa am considerat necesar. În 16 decembrie oamenilor le era încă frică. Pentru ca Ceaușescu să cadă era nevoie ca poporul să-și înfrângă teama. De aceea, unele acte de violență erau necesare”, explica Marius Mioc în 1991, într-o scrisoare publicată în revista Expres Magazin

Urmare a rolului jucat în instigarea și organizarea evenimentelor din decembrie 1989 de la Timișoara, autoritățile comuniste i-au întocmit dosar penal. Acest dosar a fost închis în iunie 1990 de către procurorul militar Samoilă Joarză cu rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, ca urmare a abrogării art. 166 din Codul penal privind infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste printr-un Decret al CFSN din ianuarie 1990.

A absolvit facultatea de mecanică din Timișoara în 1993. A lucrat ca inginer la Prompt S.A. între 1993-1995. Între 1996 și 2000 a lucrat la departamentul de finanțe al firmei Procter & Gamble Timișoara (Detergenți S.A.), inițial analist financiar, apoi contabil șef. Din 1999 a început activități economice pe cont propriu.

Înființarea Comisiei pentru Adevăr și Dreptate în cadrul Asociației 17 Decembrie

În 1990 s-a înscris în asociația "17 Decembrie" a răniților și familiilor îndoliate din revoluție din Timișoara. În cadrul acestei asociații a propus înființarea "Comisiei pentru adevăr și dreptate" care să urmărească popularizarea adevărului despre revoluție și tragerea la răspundere a celor care dăduseră ordin de reprimare a revoluției.

Boicotarea Comisiei Senatoriale Decembrie 1989

Este inițiator al boicotării activității Comisiei Senatoriale Decembrie 1989 de către revoluționari din Timișoara. La respectivul boicot a aderat apoi și Laszlo Tokes.

Într-un comentariu de pe internet, Marius Mioc declara: „Am fost cel care a inițiat boicotarea lucrărilor acestei comisii de către revoluționarii din Timișoara, obținând acordul a 4 asociații de revoluționari pentru acest boicot, inclusiv cele mai importante 2 asociații – cea a răniților și familiilor îndoliate și cea a arestaților. Ulterior, la acest boicot al revoluționarilor timișoreni a aderat și Laszlo Tokes. Vă mărturisesc scârba pe care mi-a provocat-o mass-media bucureșteană care îl ataca pe Laszlo Tokes pentru refuzul său de a depune mărturie în fața comisiei senatoriale, trecând complet sub tăcere boicotul declarat de revoluționarii timișoreni. Laszlo Tokes nu făcuse decât să adere la un boicot inițiat de alții. Văzând înjurăturile la care era supus Laszlo Tokes pe acest motiv, simțeam că nemernicii de ziariști bucureșteni mi-au răpit ceva ce mi se cuvenea, fiindcă înjurăturile mi se cuveneau mie”.

Rolul avut în îndepărtarea lui Virgil Măgureanu din fruntea Serviciului Român de informații

După apariția, în 1994, a raportului Serviciului Român de Informații cu privire la evenimentele din decembrie 1989, Mioc a ținut o conferință de presă în numele asociației 17 Decembrie a răniților și familiilor îndoliate din revoluție, în care a acuzat SRI de falsificare a istoriei revoluției, cerând destituirea directorului instituției, Virgil Măgureanu.

După victoria în alegeri a Convenției Democratice și alegerea ca președinte a lui Emil Constantinescu, noua putere l-a păstrat pe Virgil Măgureanu în fruntea SRI, deși acesta provenea dintre oamenii de încredere al fostului președinte Ion Iliescu. Oameni politici apropiați de noua putere, precum Nicolae Țăran și Vasile Popovici, au luat atitudine publică în favoarea lui Măgureanu, care intrase în polemică cu Corneliu Vadim Tudor.

În decembrie 1996, cu prilejul unui simpozion de aniversare a revoluției din 1989 desfășurat la Timișoara, Mioc lansează un „blestem” la adresa celor care îl susțin pe Virgil Măgureanu, „indiferent de pretextul sub care o fac”. Cuvântarea respectivă a fost publicată de revista 22, și a reprezentat primul atac vehement la adresa noii guvernări a Convenției Democratice, care abia preluase puterea.

În numărul următor al revistei „22” a apărut replica lui Vasile Popovici care explică că l–a apărat pe Măgureanu în contextul polemicii cu Vadim Tudor și ar repeta oricând gestul. Totodată domnul Popovici, membru al Societății Timișoara, își exprimă nedumerirea că revista „22” a publicat asemenea texte, „reflex al unui fond mahalagesc”.

În februarie 1997 revista „22” publică o replică a lui Marius Mioc la textul domnului Popovici. În aceasta, Mioc respinge „concepția vadimocentristă” conform căreia „tot ce mișcă în țara asta trebuie raportat la declarațiile lui Vadim Tudor”, amintește vechea cerere de destituire a lui Măgureanu, și explică: „Blestemul” la adresa susținătorilor lui Măgureanu nu îl viza în principal pe dl Popovici, chiar dacă dânsul a fost pomenit explicit. Alții sunt adevăratele ținte ale acestui blestem. Cine anume? Sunt convins că cititorii revistei „22” au înțeles.

În urma scandalului stârnit de această polemică și a conștientării de către noua guvernare a Convenției Democratice că nu poate evita niște costuri politice dacă păstrează neschimbată conducerea SRI, Virgil Măgureanu a fost nevoit să demisioneze din fruntea SRI.

În 2003, aflat față în față cu Virgil Măgureanu la o emisiune televizată, Mioc a explicat că a cerut destituirea directorului SRI ca urmare a „lipsei de profesionalism” manifestată în raportul SRI despre revoluție.

Contestarea statutului de erou pentru generalul Vasile Milea

„Mă revoltă că la București avem stradă cu numele Milea”, spunea într-o emisiune televizată din 1998 realizată de Vartan Arachelian.

„În RDG nu a murit nimeni la schimbarea de regim. Au scăpat fără morți și celelelte țări din blocul comunist. În Bulgaria nu a murit nimeni când a fost înlăturat Jivkov. Eroi sunt aceia care au contribuit la schimbarea fără vărsare de sânge. La noi e altfel, unul care este responsabil de moartea atâtor oameni, este erou. A existat o stradă cu numele generalului Vasile Milea și la Cluj, însă, spre cinstea administrației de acolo, denumirea străzii a fost schimbată cu numele generalului Traian Moșoiu. Este singurul oraș unde s-a renunțat la denumire. La Sibiu, spre rușinea fostului primar Klaus Iohannis, există un bulevard cu numele lui Milea”.

În anul 1990, din cauza traumelor suferite în timpul arestului, a rămas repetent, pierzând astfel un an de facultate și implicit și un an de salarizare. Ulterior, după zece ani de la evenimentele din decembrie 1989, Marius Mioc i-a dat în judecată pe Traian Sima, fostul șef al Securității Timiș, Radu Tinu, adjunctul acestuia, și Filip Teodorescu, care activase în cadrul Securității în București, pentru arestare ilegală în timpul Revoluției. El a cerut ca daună materială salariul pe un an la nivelul lui 1993, adică primul lui an de angajare, actualizat la rata inflației.

După ce Tribunalul Timiș a anulat cauza ca netimbrată, Mioc a făcut apel la Curtea de Apel Timișoara, care a acceptat judecarea cauzei doar față de Sima Traian. În anul 2002, fără a fi reprezentat de vreun avocat, Marius Mioc a câștigat procesul la Curtea de Apel, iar Traian Sima a fost condamnat la plata unor daune materiale, constând în salariul pe un an de zile la nivelul anului 2000, și daune morale în valoare de 90 de milioane de lei.

În cele din urmă, în octombrie 2004, după judecarea apelului, Curtea de Apel Timișoara a decis ca Traian Sima, fostul șef al Securității, să-i plătească lui Mioc daune materiale și morale de peste 100 de milioane de lei vechi.De asemenea, s-a actualizat și suma cerută inițial ca daună morală. În perioada celor patru ani cât s-a judecat procesul, Mioc s-a reprezentat singur în fața instanței.

Într-un alt proces, finalizat în 2006, a obținut amendarea primarului Timișoarei Gheorghe Ciuhandu și plata de despăgubiri de către Primăria Timișoara, pentru faptul că Primăria Timișoara refuzase să-i elibereze autorizație pentru desfășurarea de activități economice independente.

• Falsificatorii istoriei (Ed. Almanahul Banatului, 1994, reeditată la Ed. Marineasa în 1995)
• Revoluția din Timișoara așa cum a fost (Ed. Brumar, 1997) - o culegere de mărturii ale răniților, familiilor celor care au murit, arestaților
• Revoluția din Timișoara și falsificatorii istoriei (Ed. Sedona, 1999) - o carte care le reunește pe primele două
• Revoluția fără mistere. Începutul revoluției române: cazul Laszlo Tokes (Ed. Almanahul Banatului, 2002) - axată pe începutul revoluției și cazul Tokes
• The anticommunist Romanian Revolution (Ed. Marineasa, Timișoara, 2002; reeditată în 2004 si la editura Artpress, 2007) - o carte în special pentru turiștii străini, care explică și contextul de dinainte de '89
• Libertatea și politrucii (Ed. Mirton, 2003)
• Curtea Supremă de Justiție - Procesele revoluției din Timisoara (1989), adunate si comentate de Marius Mioc (Ed. Artpress, Timișoara, 2004)
• Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național. Mitul agenturilor străine. Mitul Securității atotputernice (Ed. Marineasa, 2005) - sub formă de ziar
• Revoluția din 1989 pe scurt (Ed. Artpress, 2006)
• La revolution roumaine de 1989 (Ed. Artpress, 2007) - carte pentru turiștii străini, in franceză
• Revoluția română, explicată pentru to(n)ți (Ed. Artpress, 2014)

Cărți la care are statut de coautor

• O enigmă care împlinește 7 ani, Fundația Academia Civică, Biblioteca Sighet, 1997 (capitolul „Măsluirea istoriei revoluției”). Coordonatorul cărții – Romulus Rusan
• Întrebări cu și fără răspuns, Editura Mirton 2001 (capitolul „Politicienii și revoluția din 1989”). Coordonatorul cărții – Iosif Costinaș
• Revoluția română din 1989. Istorie și memorie, Editura Polirom, 2007. Coordonatorul cărții – Bogdan Murgescu
• Procesul de la Timișoara, volumul IX, tipografia Partos, 2010 (sub egida asociației Memorialul Revoluției) (capitolul cu textul hotărîrilor judecătorești). Coordonatorii cărții – Traian Orban și Gino Rado)
• Libertate te iubim, ori învingem, ori murim!, Editura Excelsior Art 2014 (carte a asociației „17 Decembrie” a răniților și familiilor îndoliate din revoluție; alți coautori: Corina Untilă și Angela Țintaru)

„Desigur, mai există enigme: nu se știe, de pildă, ce culoare aveau ciorapii purtați de László Tőkés în 16 decembrie 1989. În linii mari însă, credem istoria revoluției din Timișoara cunoscută. Se pare însă că presa dîmbovițeană post-revoluționară este de altă părere și va continua să dezbată cele două mari enigme pe care le-a născocit: enigma începutului revoluției și enigma găinii care a născut pui vii”.

„După 30 de ani, când se vor deschide arhivele, vom putea afla adevărul despre revoluție (deviza istoricului puturos)”

„Prejudecata dv. este că trebuie să se afle adevărul despre revoluție … adevărul se știe, problema este tragerea la răspundere a vinovaților”

- Scârba față de regimul Ceaușescu, care era insuportabil și observația că trupele rusești prezente în alte țări nu au intervenit, deci era o încurajare că nu vor interveni nici la noi, deci este momentul să acționăm ca să scăpăm de regimul totalitar sunt motivele care au determinat participarea la revoluție. Moștenirea revolutiei este în primul rând libertatea, alegerile libere. Faptul că poporul român poate să își aleagă conducătorii

- Am văzut că rușii nu intervin, nu trebuia să ne speriem de ei, așa că rămânea în puterea noastră să dărâmăm sistemul care, personal, mi se părea unul șubred

- „„Vrem să apărăm drepturile cetățenilor”, este lozinca adepților ideologiei Statului Maximal, și în numele cetățenilor se născocesc noi și noi drepturi care trebuie apărate. Trebuie să fim însă conștienți că orice drept suplimentar înseamnă și obligații suplimentare. Limitarea libertății se face azi prin creșterea propagandistică a drepturilor de care dispun cetățenii. Ronald Reagan spunea: „Cele mai înfricoșătoare cuvinte în limba engleză sînt: Sînt de la guvern, am venit să ajut”. Parafrazîndu-l pe Reagan, spun: cei mai înfricoșători politicieni sînt ăia care vor să-mi asigure cît mai multe drepturi”

- Libertatea de exprimare e un concept gol fără libertatea de a spune lucruri deranjante

- Între cămătarul – persoană fizică și bancă, după părerea mea banca este cea care are o activitate mai primejdioasă socialmente. Nu există nici un fel de morală în interzicerea cametei, singurul scop slujit de asemenea legislație este eliminarea concurenței, în folosul marilor trusturi financiare internaționale.

- Fostul președinte Traian Băsescu este „dușman al suveranității naționale a României” și „habarnist” în problemele legate de revoluția din 1989.

- „Reducerea birocrației trebuie să înceapă cu legislația: întîi să se elimine din legi obligațiile inutile, rezultînd astfel mai puține acte de eliberat. Abia după ce s-a redus numărul de acte pe care cetățeanul are nevoie să le obțină de la sistemul birocratic, se poate trece la etapa a doua, concedierea birocraților deveniți inutili. Reducerea birocrației fără schimbări legislative care să reducă „necesarul de birocrație” va însemna dificultăți pentru cetățeni, care vor dobîndi mai greu actele de care în continuare vor avea nevoie. Apare primejdia ca însăși nobila cauză a reducerii birocrației să fie compromisă prin asta!”

- Wikipedia este sursa de informare a persoanelor superficiale din întreaga lume

• Procesul comunismului - Colecția Marius Mioc
• Blogul lui Marius Mioc
• Documente despre istoria romanilor - un alt sit care-l are autor pe Marius Mioc
• Documente 1989 - un alt sit care-l are autor pe Marius Mioc
• Colecție de articole a lui Marius Mioc pe situl contributors