Ioanid Romanescu

Ioanid Romanescu, din botez Valentin Tudose (n. 4 octombrie 1937, Voinești, jud. Iași - d. 20 martie 1996, Iași) a fost un poet român. Este fiul Margaretei (născută Ivașcu) și al lui Teodor Tudose, muncitor. Își începe învățătura în satul natal și urmează la Iași Școala Normală „Vasile Lupu" (1951-1955) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza" (1962-1968). Trece prin mai multe slujbe: profesor la Românești (1955-1957), profesor și director de cămin cultural la Voinești (1961-1962), corector la revista „Ateneu" (1965-1969), inspector la Casa Județeană de Creație Iași (1970-1972), redactor la revista „Convorbiri literare" (din 1972). S-a pensionat pe motive medicale în 1981.

Între anii 1955-1957, a fost învățător la școala Românești, de aici provenind și pseudonimul său literar.

A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.

• Singurătatea în doi (Editura pentru Literatură, București, 1966) - prefață de Otilia Cazimir;
• Presiunea luminii (Ed. Tineretului, București, 1968);
• Aberații cromatice (Editura pentru Literatură, București, 1969);
• Poeme (Ed. Junimea, Iași, 1971);
• Favoare (Ed. Cartea Românească, București,1972);
• Baia de nori (Ed. Junimea, Iași, 1973);
• Poet al uriașilor (Ed. Eminescu, București, 1973);
• Lavă (Ed. Albatros, București, 1974);
• Paradisul (Ed. Junimea, Iași, 1975);
• Energia visului (Ed. Junimea, Iași, 1977);
• Trandafirul sălbatic (Ed. Cartea Românească, București, 1978);
• Nordul obiectelor (Ed. Junimea, Iași, 1979) - prefață de Marian Popa;
• Cele mai frumoase poezii (Ed. Albatros, București, 1985);
• Orpheus (Ed. Junimea, Iași, 1986);
• Accente (Ed. Junimea, Iași, 1981);
• Magie (Ed. Eminescu, București, 1982);
• Demonul (Ed. Cartea Românească, București, 1982) - postfață de Marian Popa (ediție selectivă în colecția „Hyperion");
• Flamingo (Ed. Junimea, Iași, 1984);
• A doua zi (Ed. Albatros, București, 1985) - prefață de Laurențiu Ulici (colecția „Cele mai frumoase poezii");
• Zamolxis (Ed. Cartea Românească, București, 1988);
• Școala de poezie (Ed. Junimea, Iași, 1989);
• Morena (Ed. Junimea, Iași, 1991);
• Dilatarea timpului (Ed. Cartea Românească, București, 1991);
• Urania (Ed. Princeps, Iași, 1992);
• Dilatarea timpului (Ed. Minerva, București, 1993) - prefață de Costin Tuchilă (ediție selectivă);
• Mississippi (Ed. Porto-Franco, Galați, 1993);
• Noul Adam (Ed. Junimea, Iași, 1994);
• Paradisul (Ed. Eminescu, București, 1996) - postfață de Ioan Holban;
• Lovitura de maestru (Ed. Timpul, Iași, 1997).

• Odele Mării Egee. Poeți greci contemporani (Ed. Albatros, București, 1990) - în colaborare cu Andreas Rados.

Poetul Ioanid Romanescu a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1972, 1977), Premiul Uniunii Scriitorilor (1981, 1995), Premiul Academiei Române (1986), Premiul Asociației Scriitorilor din Republica Moldova (1992).

„Poezia lui Ioanid Romanescu are ca temă centrală condiția existențială a poetului : raporturile sale cu semenii, poziția sa specială față de bunul simț comun care ordonează viața celorlalți, fanteziile boemei, dramele sale lirice, aspirațiile sale ideale mereu neînțelese. Cu alte cuvinte, destinul poetului, și nu destinul poeziei. Un „eu" hipertrofiat invadează universul („am umplut lumea cu tablouri / pe care numai eu le văd"), îl ia în posesie, îl sfidează uneori printr-o viziune sarcastică, alteori abordând o falsă umilință care reușește să umilească la rândul ei falsele valori practice." DANA DUMITRIU

„Ioanid Romanescu redescoperă un univers poetic al anilor '46, surprinzător. (....) Sub o formă aparent prozaică, poetul relatează, de fapt, mici drame petrecute într-un microcosmos, drame care se extrapolează cu dificultate. Găsim aici și puțină frondă practicată altădată de către Tonegaru, Geo Dumitrescu, Crama, Popovici." EUGEN BARBU

• Vasile Bardan - Ioanid Romanescu în apărarea poeziei (Ed. Princeps Edit, 2005)
• Daniel Corbu - Ioanid Romanescu în amintirile contemporanilor (Ed. Princeps Edit, 2006)

• Evenimentul, 3 octombrie 2001 - Zilele Ioanid Romanescu