Hero Lupescu

Hero Lupescu (n. 17 iunie 1927, Roman - d. 4 octombrie 2007, București) a fost un regizor de operă român.

S-a născut în orașul Roman într-o familie evreiască. Tatăl său, Avram Wolfsohn, a fost un cunoscut cantor la Sinagoga Mare din București.

Hero Lupescu a terminat cursurile Facultății de Regie din cadrul Institutului de Artă Teatrală „Anatoli Lunacearski” din Moscova (1951-1954). A susținut examenul de diplomă la Opera Română din Timișoara, cu spectacolul Evgheni Oneghin de Ceaikovski (1954).

A lucrat timp de 34 de ani la Opera Română din București și a realizat, de-a lungul carierei, numeroase spectacole. A debutat pe scena Operei Române din București în 1955, cu spectacolul "Boema", de Puccini, interpreți Valentina Crețoiu, Dinu Bădescu, Șerban Tassian etc. Ultima sa premieră la aceeași operă bucureșteană a fost tot "Boema", în 1993, însă a regizat spectacole și pe alte scene, inclusiv în străinătate - Opera din Sarajevo, din Ruse sau cea din Ankara.Pentru prima scenă lirică a țării a montat următoarele opere:

• "Tosca" de Puccini (1956)
• "Faust" de Gounod (1958)
• "Evgheni Oneghin" de Ceaikovski (1958)
• "Cavalleria rusticana" de Mascagni (1960)
• "Boris Godunov" de Musorgski (1961)
• "Logodnă la mânăstire" de Prokofiev (1963)
• "Motanul încălțat" de C. Trăilescu (1964)
• "Cosi fan tutte" de Mozart (1965)
• "Don Giovanni" de Mozart (1966)
• "Gianni Schicchi" de Puccini (1967)
• "Povestirile lui Hoffmann" de Offenbach (1968)
• "Mireasa vândută" de Smetana (1970)
• "Cneazul Igor" de Borodin (1971)
• "Albert Herring" de Britten (1973)
• "Bălcescu" de C. Trăilescu (1974)
• "Dreptul la dragoste" de T. Bratu (1975)
• "Luna" de Orff (1975)
• "Andrea Chénier" de Giordano (1976)
• "Bastien și Bastienne" de Mozart (1976)
• "Dragoste și jertfă" de C. Trăilescu (1977)
• "Conu Leonida față cu reacțiunea" de Matei Socor (1978)
• "Evgheni Oneghin" de Ceaikovski (1981)
• "Nunta lui Figaro" de Mozart (1984)
• "Povestirile lui Hoffmann" de Offenbach (1986)
• "Nabucco" de Verdi (1987)
• "Samson și Dalila" de Saint-Saëns(1992)
• "Ora spaniolă" de Ravel.

Printre cele mai cunoscute montări a rămas și Traviata "în blugi" la Teatrul Liric din Craiova. A montat spectacole la toate teatrele de operă din țară, fiind, de exemplu autorul spectacolului inaugural al Operei Române din Iași, "Tosca" (1956).

A fost un regizor cu o viziune modernă asupra spectacolului de operă, uneori chiar avangardistă, înfruntând riscul de a fi criticat sau controversat.

A fost profesor la clasa de operă a Conservatorului bucureștean, printre studenții săi numărându-se mulți dintre maeștrii de ieri și de azi ai scenei lirice bucureștene sau soliști de prestigiu ai teatrelor de operă din țară sau din străinătate.

A regizat grandioase spectacole în aer liber, fie în țară, la ocazii festive, fie în străinătate, la deschiderea unor competiții sportive internaționale majore (Maroc, Spania), ca de exemplu: spectacolul de deschidere a Campionatului Mondial de Fotbal din Spania, în 1982, apoi spectacolul de deschiere al Jocurilor Mediteraneene (1983, Casablanca, Maroc), al Jocurilor Pan-africane (1985, Rabat, Maroc) și un spectacol festiv pe stadion în cinstea Regelui Hassan II al Marocului, în 1989.

• În 1983 regele Hassan al II-lea al Marocului i-a conferit distincția "Legiunea de Onoare".
• În 1984 Președintele Comitetului Internațional Olimpic, Juan Antonio Samaranch, i-a acordat Premiul Olimpic "Colanul de Argint", "pentru aportul artei în spectacolele sportive".
• În 2001 a fost decorat cu Ordinul Național "Serviciul credincios" în grad de Cavaler.

Hero Lupescu a murit în ziua de 4 octombrie 2007, la Spitalul Universitar din București, în urma unei congestii cerebrale.

A beneficiat de gardă de onoare militară la catafalc. A fost înmormântat la cimitirul Filantropia din București.

• Mihai Cosma: Anotimpul despărțirilor, 9 octombrie 2007, Mihai Cosma, Evenimentul zilei
• Hero Lupescu a fost înmormântat cu onoruri militare

Interviuri

• „Cineva spunea ca vocea-i o parere“. Interviu cu Hero LUPESCU, Svetlana Cârstean, Observator cultural - numărul 120, iunie 2002