Gheorghe Rozin

Gheorghe Rozin
Date personale
Născut	27 iulie 1888
Decedat	10 ianuarie 1961 (72 de ani)
Ocupație	personal militar[*]​
Activitate
Gradul	general
Bătălii / Războaie	Al Doilea Război Mondial
Modifică date / text

Gheorghe Rozin (n. 27 iulie 1888, Fălticeni - d. 10 ianuarie 1961, Închisoarea Văcărești) a fost un general român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial.

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, în timpul Primului Război Mondial, când a îndeplinit funcția de ofițer de stat major în statul major al Armatei a 2-a.

„Pentru vitejia și devotamentul arătat pe câmpul de luptă în ziua de 13 septembrie 1916, când, însărcinat să transmită cu orice preț un ordin, a străbătut o zonă de 50 km ocupată de o divizie inamică, aducând servicii strălucite.”

Înalt Decret no. 24 din 13 ianuarie 1917

A fost înaintat în 31 martie 1938 la gradul de general de brigadă și în 24 ianuarie 1942 la gradul de general de divizie.

A fost decorat la 7 noiembrie 1941 cu Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Mare Ofițer cu panglica de „Virtutea Militară” „pentru bravura și destoinicia cu care și-a comandat Divizia în bătălia din jurul Odessei”.

A fost comandant al Corpului 6 Armată.

După instalarea guvernului Petru Groza generalul de corp de armată Gheorghe Rozin a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945, invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.

• Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor (8 iunie 1940)
• Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Mare Ofițer cu panglica de „Virtutea Militară” (7 noiembrie 1941)
• Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 13 ianuarie 1917

• Pusi la zid, 2 mai 2005, Dan Constantin, Jurnalul Național