Quick Facts
Biography
| Gheorghe Atanasescu | |
Gheorghe Atanasescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1880  |
| Decedat | 1966 (86 de ani) |
| Ocupație | diplomat |
Modifică date / text  | |
Gheorghe Athanasescu (n. 1880 - d.1966) general român, absolvent în România al Școlii Superioare de Război, dar și al Școlii de Război din Imperiul German. S-a remarcat, în Marele Război, în timpul campaniei din 1919, împotriva regimului bolșevic maghiar al lui Béla Kun, a fost decorat cu Ordinul „Steaua României” și cu Ordinul francez al Legiunii de Onoare și a urcat treptele carierei militare până la aceea de comandant de corp de armată și inspector de armată. Între 1924 și 1926 a fost atașat militar al României în Germania, iar între 1926 și 1930 s-a aflat într-o poziție de excepție, ca adjutant al Reginei Maria.
Biografie
1898 – a absolvit Gimnaziul de fii de militari, Craiova
5 februarie 1900 – absolvent al Școlii de Război din Germania, Regimentul de Husari Landgraf Friedrich II, este înaintat la gradul de sublocotenent
10 mai 1904 – avansat la gradul de locotenent
1905 – s-a căsătorit la Bacău cu Maria Belloianu
1908 – a absolvit cursurile Școlii Superioare de Război
1914 – membru al Societății Regale Române de Geografie
1920 - decorat cu Ordinul “Steaua României“ cu spadă pentru “destoinicia și bravura deosebită cu care a condus Regimentul 11 Roșiori în luptele din iulie-august 1919 contra armatei ungurești“
1924-1926 – atașat militar al României în Germania
18 martie 1924 – primește Crucea de Ofițer al Ordinului Legiunii de Onoare
1926 -1930 adjutant al Reginei Maria (în această calitate o însoțește și în vizita făcută de aceasta în Statele Unite ale Americii și Canada în 1926)
20 septembrie 1928 – înaintat la gradul de General de Brigadă
17 mai 1929 – numit membru al Ordinului Steaua României în grad de Comandor
1936 – Comandant de Corp de Armată
1938 – Inspector de Armată
18 august 1941 – General de corp de armată adjutant, în rezervă
1941 – 1948 - Administrator delegat la Societatea Tramvaielor București
1949 - este evacuat de comuniști din casa proprietate personală deținută în București. În 1960 comuniștii îi anulează dreptul la pensie (Decizia 450D/ 23.01.1960), drept pe care îl recapătă în decembrie 1964.
A stăpânit o casă și un teren agricol în comuna Ion Creangă (județul Neamț), confiscate de comuniști în martie 1949. În monografia comunei (M.A. Delahomiceni-2007) este menționat în capitolul «Oameni cu un destin aparte».