Dumitru Pop

Dumitru Pop (n. 18 martie 1927, Băsești, județul Sălaj (interbelic)) este un folclorist și etnolog român.

S-a născut în localitatea Băsești, aflată pe atunci în plasa Cehu Silvaniei, județul Sălaj (interbelic), ca fiu al lui Alexandru Pop și al Anei, născută Vălean, amândoi țărani. Face școala elementară și începe liceul în localitatea natală, apoi învață la Iași (1939-1945) și Carei (1945-1947). Licența în limba și literatura română la Cluj (1951), iar doctoratul în științe filologice (1969) la Universitatea din București, cu teza Folcloristica Maramureșului.

Cariera universitară ca asistent (1951), fiind apoi lector (1952), conferențiar (1962), profesor (1970), iar din 1992 profesor consultant la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Facultății de Filologie (Litere) de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Concomitent este cercetător științific principal (1957-1959), apoi conducător al Secției din Cluj a institutului de Folclor al Academiei Române (1966-1969), decan al Facultății de Filologie (1968-1976), director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu" (1974-1976). A funcționat ca lector, în 1964, la Universitatea din Montpellier (Franța).

• Folclor literar, românesc, I, Cluj, 1957;

• Folcloristica Maramureșului, București, 1971;

• Obiceiuri agrare în tradiția populară românească, Cluj Napoca, 1989;

• Studii de istoria folcloristicii românești, Baia Mare, 1997;

• Cercetări de folclor românesc, Cluj Napoca, 1998;

• Universul culturii tradiționale și promovarea lui în cultura și viața contemporană, Cluj Napoca, 2003.

• Poezii populare în Sălaj, Poezii populare din Lăpuș, în Folclor din Transilvania, I, București, 1962;

• Folclor din Bihor, Oradea, 1969;

• Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978;

• Folclor din Crișana și Banat de la începutul secolului XX, introducerea editorului, postfață de Georgeta Corniță, Baia Mare, 1998.