Quick Facts
Biography
| Aurel Gore | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Dima Aurel |
| Născut | 1928, București București, România  |
| Decedat | 1989, București București, RS România |
| Frați și surori | Victor Gore |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | violonist |
| Activitate | |
| Gen muzical | lăutărească |
| Instrument(e) | vioară |
| Case de discuri | Electrecord |
Modifică date / text  | |
Aurel Gore (n. 1928 București, d. 1989 București) a fost un cunoscut viorist și lăutar virtuoz român.
Biografie
S-a născut în 1928 în București, fiul violonistului Gore Ionescu din Teiș. În 1937 se mută la Târgoviște cu familia.
Începe să învețe să cânte la cobză din 1938 (instruit de Gheorghe Măslină „Vetoi”, dar din 1940 renunță la aceasta în favoarea viorii, îndrumat de tatăl său.
Din 1945 începe să cânte ca vioară a doua, în taraful tatălui său, în această perioadă perfecționându-și tehnica cu alți muzicanți din Târgoviște, dar și din Teiș sau București (notabili fiind Petrică „Gușă" Linte sau Ion Puceanu).
Din 1946 se alătură ca vioară secundă tarafului vioristului Vasile Chira din care mai făceau parte Gogu' Chira (țambal mic), și Grigore Măslină „Vetoi” (cobză). În această perioadă compune primele sale piese instrumentale (câteva cântece de pahar și cântecul lăutăresc „Mariuță, Marioară”).
În 1949 revine în București, în cartierul Floreasca. Din 1950 începe să cânte la restaurantul „Buzoianu”, împreuna cu Gheorghe Măslină, mutat și el recent în București.
În 1951 se alătură echipei de dansuri populare „Vasile Roaită”.
În 1952 înregistrează primul disc la Electrecord, iar în 1953 este angajat la Teatrul Giulești, unde îl cunoaște pe Ilie Udilă, cu care începe să colaboreze.
Din 1957 începe să cânte cu taraful său alcătuit din fratele său, Victor Gore (acordeon), Mitică „Ochi beliți” Ionescu (țambal), Costel Iordache (bas), Costel Vasilescu (trompetă) și Grigore „Vetoi” Măslină (cobză).
Vârful carierei sale este materialul de debut al Romicăi Puceanu din 1964, Aurel Gore conducând taraful ce o acompania.
Înregistrează până la începutul anilor `70 alături de Gabi Luncă, Dona Dumitru Siminică, dar și alte câteva discuri mici împreună cu fratele sau, Victor Gore și cu acordeonistul Nicu Bela.
Moare în anul 1989 la București.
Discografie
Bibliografie
- Vasilescu, Costel: Anii de glorie ai muzicii lăutărești, Editura Eikon, București, 2015 ISBN 978-606-711-395-2
- Verman, Gheorghe: Comori ale muzicii lăutărești. Taraful fraților Gore (bookletul CD-ului), Electrecord EDC 863, 2008, București
Legături externe
