Sorana Coroamă-Stanca

Romanian screenwriter
The basics

Quick Facts

IntroRomanian screenwriter
PlacesRomania
wasScreenwriter
Work fieldFilm, TV, Stage & Radio
Gender
Female
Birth24 January 1921
Death7 January 2007 (aged 86 years)
Star signAquarius
Awards
Order of Faithful Service 
The details

Biography

Sorana Coroamă-Stanca

Sorana Coroamă-Stanca în 2005
Date personale
Născută
Decedată (85 de ani)
CetățenieRomânia
Ocupațiescenaristă
Alte premii
Ordinul Național „Serviciul Credincios”

Sorana Coroamă-Stanca (n. Sorana-Iosefina-Caterina Plăcințeanu, 24 ianuarie 1921, Chișinău - d. 7 ianuarie 2007, București) a fost o autoare, regizoare și scenaristă română, fiica medicului profesor universitar ieșean Gheorghe Plăcințeanu și a compozitoarei Mansi Barberis.

Biografie

Educație

După absolvirea Facultății de Chimie Industrială a Politehnicii „Gh. Asachi” din Iași (1946), s-a îndreptat spre regia de teatru, avându-i ca maeștri pe Marietta Sadova, Alice Voinescu, Aurora Nasta, Lucia Sturdza Bulandra, Soare Z. Soare, Ion Șahighian, Sică Alexandrescu.

Excluderea din viața publică între 1959 și 1965

Între 1959 și 1965 a fost exclusă din viața publică și din teatru, din motive politice (mai mulți membri ai familiei au fost persecutați de autoritățile comuniste) și a fost nevoită să lucreze la Cooperativa „Arta Aplicată”, unde a confecționat mărgele și nasturi, pentru a-și câștiga existența.

Regizor artistic

A lucrat la Teatrul „Constantin Nottara”, Teatrul Național din Iași (prim regizor artistic între 1965-1969), Teatrul Mic din București (1969-1978), Teatrul „Ion Vasilescu” (1978-1983), Teatrul de Operetă (director între 1990-1992), „Theatrum Mundi”, la Deutsches Nationaltheater din Weimar și la Jena și a montat opera Oedip de Enescu la Opera din Weimar. A întreprins numeroase turnee cu piesele regizate de ea, în țară și în străinătate (Germania, URSS, Polonia, Iugoslavia, Maroc).

A regizat peste 190 de spectacole de teatru, printre care Cerere în căsătorie – Cehov, Coboară iarnaMaxwell Anderson, Petru RareșHoria Lovinescu, Comedia erorilor– Shakespeare, Micii burgheziMaxim Gorki, Vrăjitoarele din SalemArthur Miller, Soțul idealOscar Wilde, BeckettJean Anouilh, Lungul drum al zilei către noapte – Eugene O'Neill, Noaptea iguaneiTennessee Williams, Profesiunea doamnei Warren de G. B. Shaw, Rața sălbaticăH. Ibsen, Viforul, Luceafăru, Hagi Tudose – Barbu Ștefănescu Delavrancea, Liola, Dar nu e nimic seriosLuigi Pirandello, AmfitrionPlaut, CafeneauaGoldoni, Ursul – Cehov, Steaua SevilleiLope de Vega, D’ale carnavaluluiI. L. Caragiale. A colaborat la radio-televiziune regizând serialul Mușatinii, O noapte furtunoasă – Caragiale, EgmontGoethe și teatru radiofonic.

A fost cadru universitar la Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” din București, la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și la Universitatea „Hyperion” din București.

Sorana Coroamă-Stanca a scris piese de teatru (Seară cu dans, Ploaia pe acoperiș, Podul, Un anotimp fără nume, Veghea tânărului războinic ș.a.), și scenariii (Mușatinii, Afacerea Protar, după Mihail Sebastian) și a fost cunoscută ca eseistă, critic teatral și literar.

După 1989, a fost o prezență activă în cadrul societății civile, ca membră în comitetul de conducere al Fundației „Memoria”, în Consiliul Național al Alianței Civice, președinte de onoare al Uniunii Italienilor din București, membră UNITER și a Uniunii Scriitorilor.

Viață personală

Căsătorită, prima oară, la 15 noiembrie 1942, la Iași, cu economistul și doctorul în drept Sextil Coroamă, subdirector în Guvernământul Bucovinei, cu care a avut un fiu, istoricul și muzeograful Radu Coroamă. Al doilea soț a fost poetul, prozatorul, dramaturgul și actorul clujean Dominic Stanca. Corpul neînsufletit al artistei a fost depus la cimitirul Reînvierea.

Premii și distincții

  • Premiul de Stat (1953),
  • Premiul Galei UNITER pentru întreaga activitate (1999),
  • Doctor honoris causa al Universității de Arte „George Enescu” din Iași.

Decorații

  • Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”
  • Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”

Bibliografie

  • Șerban N. Ionescu, Dicționarul panoramic al personalităților din România secolul XX, București, 2006, p. 109;
  • Dicționarul biografic al literaturii române, Paralela 45, București, 2006, Vol I, p. 392

Legături externe

The contents of this page are sourced from Wikipedia article on 23 Jul 2020. The contents are available under the CC BY-SA 4.0 license.