Ion Rusu Abrudeanu

Ion Rusu Abrudeanu (n. 14 decembrie 1870, Abrud-Sat, județul Alba - d. 21 august 1934, București) a fost publicist, om politic, deputat și senator român.

Biografie

A urmat cursurile școlii primare în localitatea natală, apoi a urmat cursurile secundare la Brad, Sibiu și Brașov. A luat bacalaureatul în anul 1888.

A început activitatea publicistică în anii 1890-1891. A refuzat să se înroleze în armata austro-ungară și s-a refugiat în România. A colaborat la mai multe publicații, printre care "Timpul", "Conservatorul", "Adevărul" și "Dimineața". Între 1900-1914 și-a condus propria revistă, "România ilustrată", în paralel cu colaborarea la alte gazete.

Înainte de anul 1916 a militat pentru intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta. Pentru aceasta a fost declarat "persona non-grata" de către mareșalul german Mackensen după semnarea Păcii de la Buftea în anul 1918. După încheierea Primului Război Mondial a intrat în politică, devenind membru al Partidului Național Liberal. A fost ales deputat în anul 1920, iar între 1931-1932 a fost senator de Alba. A murit pe 31 august 1934 la București, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.

Lucrări

• Veche întâmplare
• Habsburgii, ungurii și românii (1915)
• Pacostea rusească (1920)
• Românii și războiul mondial (1921)
• Moții, calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit (1928)
• Miron Cristea (1929)
• Păcatele Ardealului față de sufletul vechiului regat (1930)
• Aurul românesc, istoria lui din vechime până azi (1933)
• Tragedia aurului (1934)

Bibliografie

• Rusu Abrudeanu, Ion - Moții, calvarului unui popor eroic, dar nedreptățit, ediția a II-a, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2009

Legături externe

• Ion Rusu Abrudeanu la Enciclopedia României