Filotei Parsoi

Filotei Parsoi (1805-1860) a fost un conducător al bisericii ortodoxe române. A lucrat la episcopia Buzăului, ajungând în 1850 episcop al Buzăului. A fost membru al Divanului ad-hoc din București și al Adunării Elective din 1859, unde a ieșit în evidență ca susținător entuziast al Unirii. Din cauza bolii, s-a retras din activitate în 1859.

Viața și activitate

Filotei Parsoi (ca mirean, Filip Parsoi) s-a născut în 1805 în comuna Cernatu-Săcele.

A trăit de tânăr în mânăstirile Suzana, Cheia, Sinaia, Neamț (unde a fost călugărit), Vatopedu din Muntele Athos și Biserica Sfânta Ecaterina din București.

A fost arhidiacon si iconom la Episcopia Buzăului în timpul episcopului Chesarie (din 1833), care l-a hirotonit arhimandrit. A îndeplinit funcția de locțiitor de episcop la Buzău din decembrie 1846 până în septembrie 1850. Apoi, la 14 septembrie 1850 a fost numit episcop eparhiot al Buzăului, fiind hirotonisit la 27 octombrie și înscăunat la 5 noiembrie.

Deși era un autodidact, Filotei Parsoi a sprijinit activitatea culturală, tipărind peste 25 de cărți (de slujbă, de învățătura, de muzică, manuale școlare), cea mai însemnata fiind Biblia in 5 volume (1854 - 1856), dupa ediția de la Blaj revăzută, cunoscută sub denumirea "Biblia de la Buzău". A îndrumat și sprijinit Seminarul din Buzău și celelalte școli din eparhie. De asemenea, s-a ocupat de activitatea pastorală-omiletică a preoțimii. A acordat ajutoare pentru refacerea unor lăcașuri de închinare din eparhie si a ctitorit el însuși bisericile din Maxenu, Buzău si Scorțaru Nou, Brăila.

Episcopul Filotei Parsoi a fost membru în Divanul ad-hoc al Țării Românești în Adunarea electivă din 1859, fiind un sprijinitor entuziast al Unirii.

La 19 iunie 1859, fiind bolnav, a fost pus în retragere. A decedat la 16 august 1860, la mănăstirea Ciolanu.

Referințe